Trăim într-o epocă în care introspecția și vindecarea au devenit priorități. Mulți dintre noi am învățat să privim spre trecut, să înțelegem traumele, să curățăm răni transgeneraționale și să lucrăm cu umbrele personale.
Însă, la un moment dat, ceva se blochează: avem vise, idei, dar nu trecem la acțiune. Amânăm. Procrastinăm. Iar aici apare o întrebare profundă:
Oare chiar nu suntem pregătiți? Sau doar nu am învățat CUM să facem?